OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. (Reg.) A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.

OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.

OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. A lega roata sau spițele cu obezi.

obădá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 obădeáză

obădá vb., ind. prez. 1 sg. obădéz, 3 sg. și pl. obădeáză

A OBĂDÁ ~éz tranz. (roți) A înzestra cu obezi. /Din obadă

obădéz, V. obedez.

obedéz v. tr. (d. obeadă). Pun obezĭ roateĭ. Îndoĭ ca o obeadă. Fasole obedată, un fel de fasole cu boabele curbe (phaséolus subcompressus), numită și coada caluluĭ (în Suc.). – Mold. obădez.

OBĂDÁT adj. v. obăda. [DEX ’98]