OÁCĂR, -Ă, oacări, -e, adj. (Înv. și reg.; despre oi) Cu pete (negre) pe bot. – Et. nec.

OÁCĂR, -Ă, oacări, -e, adj. (Înv. și reg.; despre oi) Cu pete (negre) pe bot. – Et. nec.

OÁCĂR, -Ă, oacări, -e, adj. (Regional, mai ales despre oi) Cu pete negre pe bot. V. pestriț. (Atestat în forma oacăn) Oaie, oaie oacăină, Șede jos și dapănă (Vîrtelnița). GOROVEI, C. 398. – Variantă: oácăn, -ă adj.

oácăr (înv., reg.) adj. m., pl. oácări; f. oácără, pl. oácăre

oácăr adj. m., pl. oácări; f. sg. oácără, pl. oácăre

oácăr (oácără), adj. – (Oaie) albă cu pete negre pe bot. – Mr. oacăr(n)ă. Origine necunoscută. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oacheș (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav în dialectul aromân, 76); sau bg. vakălŭ „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, în loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingătoare. Trebuie să existe o legătură ca oacheș.

oácăr, oácără, oácări, oácăre, adj. (înv. și reg.; mai ales despre oi) 1. cu pete negre pe la bot, urechi, ochi. 2. murdar, nespălat.

oácăr, -ă adj. (cp. cu lat. *obáquilus, d. áquilus, negricĭos, de unde, regular, s’ar fi făcut acer, ca ager, d. ágilis. P. suf., cp. cu cearcăn, mesteacăn). Vest. Cu pete negre pe la bot, ochĭ saŭ urechĭ, vorbind de oĭ.