NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.

NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.

NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas. Ți-am șters năsucul de cînd erai atîtica. C. PETRESCU, C. V. 83.

năsúc s. n., pl. năsúcuri

năsúc s. n., pl. năsucúri

NĂSÚC s. născior, năsușor, năsuț. (Un ~în vânt.)

NĂSUC s. născior, năsușor, năsuț. (Un ~ în vînt.)