năsuc definitie

7 definiții pentru năsuc

NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.
NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.
NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas. Ți-am șters năsucul de cînd erai atîtica. C. PETRESCU, C. V. 83.
năsúc s. n., pl. năsúcuri
năsúc s. n., pl. năsucúri
NĂSÚC s. născior, năsușor, năsuț. (Un ~în vânt.)
NĂSUC s. născior, năsușor, năsuț. (Un ~ în vînt.)

năsuc dex

Intrare: năsuc
năsuc substantiv neutru