NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.