neród (neroádă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20).