NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Rar) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

NĂPRĂSNICÍE s. f. (Neobișnuit) Violență, cruzime, strășnicie. Suferința trupească pe care le-o pricinuia cu năprăsnicia lui, i-o răbdau. MACEDONSKI, O. III 55.

năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile

năprăsnicíe s. f. (sil. -prăs-), art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíei

NĂPRĂSNICÍE f. rar Caracter năprasnic. /năprasnic + suf. ~ie

năprăsnicíe, năprăsnicíi, s.f. (înv.) 1. ceea ce este neașteptat, neprevăzut, spontan. 2. silnicie, violență. 3. grozăvie, urgie.