năprăsnicie definitie

7 definiții pentru năprăsnicie

NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.
NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Rar) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.
NĂPRĂSNICÍE s. f. (Neobișnuit) Violență, cruzime, strășnicie. Suferința trupească pe care le-o pricinuia cu năprăsnicia lui, i-o răbdau. MACEDONSKI, O. III 55.
năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile
năprăsnicíe s. f. (sil. -prăs-), art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíei
NĂPRĂSNICÍE f. rar Caracter năprasnic. /năprasnic + suf. ~ie
năprăsnicíe, năprăsnicíi, s.f. (înv.) 1. ceea ce este neașteptat, neprevăzut, spontan. 2. silnicie, violență. 3. grozăvie, urgie.

năprăsnicie dex

Intrare: năprăsnicie
năprăsnicie substantiv feminin
  • silabisire: -prăs-