NĂPLĂÍT, -Ă, năplăiți, -te, adj. (Regional) Care se sufocă de căldură sau de febră; (despre somn sau vise) greu, apăsător, chinuitor. O limbă de negură a lunecat peste copaci, a curs peste ea, a subțiat-o și a șters-o ca pe-o pată ori ca pe-o iazmă de vis năplăit. POPA, V. 241.