NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri

năimitór s. m. (sil. nă-i-), pl. năimitóri

NĂIMITÓR ~i m. rar Persoană care năimește. [Sil. nă-i-] /a năimi + suf. ~tor