năimitor definitie

5 definiții pentru năimitor

NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.
năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri
năimitór s. m. (sil. nă-i-), pl. năimitóri
NĂIMITÓR ~i m. rar Persoană care năimește. [Sil. nă-i-] /a năimi + suf. ~tor

năimitor dex

Intrare: năimitor
năimitor substantiv masculin
  • silabisire: nă-i-