NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui.

NUTUÍRE, nutuiri, s. f. Acțiunea de a nutui. [Pr.: -tu-i-] – V. nutui.

NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui.

NUTUÍRE, nutuiri, s. f. Acțiunea de a nutui. [Pr.: -tu-i-] – V. nutui.

nutuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutuiésc, imperf. 3 sg. nutuiá; conj. prez. 3 să nutuiáscă

nutuíre s. f., g.-d. art. nutuírii; pl. nutuíri

nutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutuiésc, imperf. 3 sg. nutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nutuiáscă

nutuíre s. f., g.-d. art. nutuírii; pl. nutuíri

A NUTUÍ ~iésc tranz. (piese) A înzestra cu nuturi. /nut + suf. ~ui

NUTUÍRE (< nutui) s. f. 1. (TEHN.) Operația de executare a canelurilor în piese metalice sau a ulucelor în piese de lemn. Se poate efectua cu mașini (freze, raboteze, ferăstrău cu lanț) sau manual (cu daltă, pilă, rindea). 2. (POLIGR.) Operație de scobire în foile de mucava sau de carton gros al unui nut (4), care ușurează îndoirea în lucrările de legătorie și de cartonare.