nutuire definitie

2 intrări

10 definiții pentru nutuire

NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui.
NUTUÍRE, nutuiri, s. f. Acțiunea de a nutui. [Pr.: -tu-i-] – V. nutui.
NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui.
NUTUÍRE, nutuiri, s. f. Acțiunea de a nutui. [Pr.: -tu-i-] – V. nutui.
nutuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutuiésc, imperf. 3 sg. nutuiá; conj. prez. 3 să nutuiáscă
nutuíre s. f., g.-d. art. nutuírii; pl. nutuíri
nutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutuiésc, imperf. 3 sg. nutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nutuiáscă
nutuíre s. f., g.-d. art. nutuírii; pl. nutuíri
A NUTUÍ ~iésc tranz. (piese) A înzestra cu nuturi. /nut + suf. ~ui
NUTUÍRE (< nutui) s. f. 1. (TEHN.) Operația de executare a canelurilor în piese metalice sau a ulucelor în piese de lemn. Se poate efectua cu mașini (freze, raboteze, ferăstrău cu lanț) sau manual (cu daltă, pilă, rindea). 2. (POLIGR.) Operație de scobire în foile de mucava sau de carton gros al unui nut (4), care ușurează îndoirea în lucrările de legătorie și de cartonare.

nutuire dex

Intrare: nutui
nutui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nutuire
nutuire substantiv feminin