nutritiv definitie

12 definiții pentru nutritiv

NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; bogat în substanțe hrănitoare. ♦ Care aparține nutriției, privitor la nutriție, de nutriție. Schimburi nutritive. – Din fr. nutritif, lat. nutritivus.
NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; bogat în substanțe hrănitoare. ♦ Care aparține nutriției, privitor la nutriție, de nutriție. Schimburi nutritive. – Din fr. nutritif, lat. nutritivus.
NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; hrănitor. Substanțe nutritive. ♦ Privitor la nutriție, de nutriție.
nutritív (nu-tri-) adj. m., pl. nutritívi; f. nutritívă, pl. nutritíve
nutritív adj. m. (sil. -tri-), pl. nutritívi; f. sg. nutritívă, pl. nutritíve
NUTRITÍV adj. v. hrănitor.
NUTRITÍV, -Ă adj. Care hrănește; hrănitor. ♦ Referitor la nutriție, de nutriție. [< fr. nutritif, lat. nutritivus].
NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrănește. 2. referitor la nutriție. (< fr. nutritif, lat. nutritivus)
NUTRITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care servește pentru a nutri; care are proprietatea de a nutri; hrănitor. Substanță ~ă. 2) Care ține de nutriție; propriu nutriției. /<fr. nutritif, lat. nutritivus
nutritiv a. ce servă de nutriment, ce nutrește.
* nutritív, -ă adj. (mlat. nutritivus). Care nutrește, hrănitor: laptele e foarte nutritiv. Pin care se face nutrițiunea: aparatu nutritiv. V. digestiv.
NUTRITIV adj. consistent, hrănitor, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.)

nutritiv dex

Intrare: nutritiv
nutritiv adjectiv
  • silabisire: -tri-