NURLÍU, -ÍE, nurlii, adj. (Pop.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu.

NURLÍU, -IE, nurlii, adj. (Pop. și fam.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu.

NURLÍU, -ÍE, nurlii, adj. (Astăzi rar) Cu nuri, plin de nuri; atrăgător, grațios. [Flăcăul] mult e nurliu și drăgălaș. ISPIRESCU, L. 45. Sînt înamorat de vecina mea... văduvă nurlie. ALECSANDRI, T. 251. Ca tine nurlie Alta să mai fie, Nu cred că se poate. CONACHI, P. 186. ◊ (Adverbial) Cînd merge, saltă puțin și se mlădie așa de nurliu. DELAVRANCEA, S. 9. Țineți-vă mai drept și zîmbiți nurliu. ALECSANDRI, T. I 119.

nurlíu (pop.) adj. m., f. nurlíe; pl. m. și f. nurlíi

nurlíu adj. m., f. nurlíe; pl. m. și f. nurlíi

NURLÍU adj. v. agreabil, atrăgător, nostim, plăcut, seducător, simpatic.

NURLÍU ~e (~i) pop. fam. (mai ales despre femei) Care are nuri; atrăgător prin farmecul său. /<turc. nurlu

nurliu a. și adv. grațios: o văduvă nurlie AL. zâmbiți nurliu AL. [Turc. NURLY, strălucitor].

nurlíŭ, -íe adj. (turc. nurly). Plin de nurĭ, grațios: femeĭe nurlie.

nurliu adj. v. AGREABIL. ATRĂGĂTOR. NOSTIM. PLĂCUT. SEDUCĂTOR. SIMPATIC.

nurliu, -ie, nurlii adj. (pop.) cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios