6 definiții pentru nuriță
NURÍȚĂ, nurițe,
s. f. (
Pop.) Diminutiv al lui nur. –
Nur +
suf. -iță.
NURÍȚĂ, nurițe,
s. f. (
Pop.) Diminutiv al lui nur. –
Nur +
suf. -iță.
NURÍȚE s. f. pl. (Învechit) Diminutiv al lui
nur. Mai bine un dram de nurițe Decît un car de frumusețe. PANN, P. V. II 129. N-am mai văzut ca tine așa de frumoasă... nurițele ce ai nu se mai pot dovedi în toată lumea. GORJAN, H. IV 214.
nuríță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. nuríței;
pl. nuríțe
nuríță s. f., g.-d. art. nuríței; pl. nuríțe nurĭ m. pl. (turc. [d. ar.] nur, lumină, splendoare, frumuseță; ngr. núri, mină, spirit). Grație, farmec al uneĭ femeĭ. – La Pan și
nurițe (p. rimă).
Nuriță dex online | sinonim
Nuriță definitie
Intrare: nuriță
nuriță substantiv feminin