nuriță definitie

6 definiții pentru nuriță

NURÍȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță.
NURÍȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță.
NURÍȚE s. f. pl. (Învechit) Diminutiv al lui nur. Mai bine un dram de nurițe Decît un car de frumusețe. PANN, P. V. II 129. N-am mai văzut ca tine așa de frumoasă... nurițele ce ai nu se mai pot dovedi în toată lumea. GORJAN, H. IV 214.
nuríță (pop.) s. f., g.-d. art. nuríței; pl. nuríțe
nuríță s. f., g.-d. art. nuríței; pl. nuríțe
nurĭ m. pl. (turc. [d. ar.] nur, lumină, splendoare, frumuseță; ngr. núri, mină, spirit). Grație, farmec al uneĭ femeĭ. – La Pan și nurițe (p. rimă).

nuriță dex

Intrare: nuriță
nuriță substantiv feminin