nuntire definitie

2 intrări

18 definiții pentru nuntire

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.
NUNTÍRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – V. nunti.
NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.
NUNTÍRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – V. nunti.
NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. – Variantă: (regional) nuntá (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.
NUNTÍRE, nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a nunti; nuntă. Se pregătea la curte pentru nuntirea fiicei împăratului cu voinicul. ISPIRESCU, L. 227.
nuntí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 să nunteáscă
nuntíre (rar) s. f., g.-d. art. nuntírii; pl. nuntíri
nuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nunteáscă
nuntíre s. f., g.-d. art. nuntírii; pl. nuntíri
NUNTÍ vb. v. căsători, cununa.
NUNTÍRE s. v. căsătorie, cununie, nuntă.
A NUNTÍ ~ésc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă
nuntí, nuntésc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.
nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.
nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.
nunti vb. v. CĂSĂTORI. CUNUNA.
nuntire s. v. CĂSĂTORIE. CUNUNIE. NUNTĂ.

nuntire dex

Intrare: nunti
nunti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nuntire
nuntire substantiv feminin