NUMULÍT, numuliți, s. m. (La pl.) Gen fosil de foraminifere perforate, care cuprinde specii în formă de lentilă ale căror cochilii sunt constituite dintr-o lamă în spirală; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. nummulite.

NUMULÍT, numuliți, s. m. (La pl.) Gen fosil de foraminifere perforate, care cuprinde specii în formă de lentilă ale căror cochilii sunt constituite dintr-o lamă în spirală; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. nummulite.

NUMULÍT, numuliți, s. m. Animal fosil, caracteristic pentru prima jumătate a erei terțiare, ale cărui cochilii, acumulate în mari cantități, au dat naștere la calcare.

numulít s. m., pl. numulíți

numulít s. m., pl. numulíți

NUMULÍT s.m. Animal fosil din prima jumătate a erei terțiare, ale cărui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. [< fr. nummulite, cf. lat. nummus – monedă, gr. lithos – piatră].

NUMULÍT s. m. foraminifer fosil ale cărui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. (< fr. nummulite)

NUMULÍT ~ți m. Organism monocelular fosil, cu cochilie calcaroasă perforată. /<fr. nummulite

numulit n. Geol. soiu de foraminifere din mările calde și fosile dela epoca jurasică.

* numulít m. (d. lat. númmulus, bănuț. V. numularie). Șt. nat. Un gen de foraminifere din mările calde și fosile din epoca jurasică.

NUMULÍT (< fr. {i}; {s} lat. numulus „bănuț”) s. m. Gen fosil de foraminifere perforate, cu țestul calcaros în formă de bănuț, cu diametrul frecvent de 6-16 mm, putând ajunge până la 12 cm; a trăit din Senonian până în Oligocen, fiind caracteristic mai ales Eocenului.