NUMEROTATÓR, numerotatoare, s. n. Aparat cu care se numerotează ceva. – Numerota + suf. -tor.

NUMEROTATÓR, numerotatoare, s. n. Aparat cu care se numerotează ceva. – Numerota + suf. -tor.

NUMEROTATÓR, numerotatoare, s. n. Aparat fixat pe o bandă mobilă de cauciuc, pus în funcțiune cu mîna sau fixat la mașinile tipografice, cu care se imprimă unul după altul numerele paginilor diferitelor imprimate.

numerotatór s. n., pl. numerotatoáre

numerotatór s. n., pl. numerotatoáre

NUMEROTATÓR s.n. Instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate. [< numerota + -tor, cf. fr. numeroteur].

NUMEROTATÓR s. n. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter. (după fr. numéroteur)

NUMEROTATÓR ~oáre n. Aparat cu care se numerotează ceva. /a numerota + suf. ~tor