NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

NUMEROTÁT1 s. n. Numerotare. – V. numerota.

NUMEROTÁT2, -Ă, numerotați, -te, adj. Care poartă un număr de ordine (pentru a putea fi identificat și deosebit); înregistrat sub un anumit număr; spec. paginat. – V. numerota.

NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

NUMEROTÁT1 s. n. Numerotare. – V. numerota.

NUMEROTÁT2, -Ă, numerotați, -te, adj. Care poartă un număr de ordine (pentru a putea fi identificat și deosebit); înregistrat sub un anumit număr; spec. paginat. – V. numerota.

NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna (ființe sau obiecte) cu numere în ordine succesivă (pentru a le deosebi, a le identifica). A numerota cărțile.

NUMEROTÁT, -Ă, numerotați,-te, adj. Care poartă un număr de ordine; însemnat cu un număr de ordine (pentru a putea fi deosebit, identificat). La rînd, în cuiere, atîrnă vărgate, Veșmintele aspre și numerotate. LESNEA, I. 79.

numerotá (a ~) vb., ind. prez. 3 numeroteáză

numerotát s. n.

numerotá vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 sg. și pl. numeroteáză

numerotát s. n.

NUMEROTÁ vb. v. pagina.

NUMEROTÁT adj. v. paginat.

Numerotat ≠ nenumerotat[1]

NUMEROTÁ vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter].

NUMEROTÁT s.n. Numerotare. [< numerota].

NUMEROTÁ vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter)

A NUMEROTÁ ~éz tranz. (obiecte, ființe etc.) A însemna cu numere în ordine succesivă. /<fr. numéroter

numerotà v. a deosebi cu numere.

* numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade.

NUMEROTA vb. a pagina. (A ~ un caiet.)

NUMEROTAT adj. paginat. (Caiet ~.)