NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

NUMEROTÁRE, numerotări, s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotație, numerotat (1). – V. numerota.

NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

NUMEROTÁRE, numerotări, s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotație, numerotat (1). – V. numerota.

NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna (ființe sau obiecte) cu numere în ordine succesivă (pentru a le deosebi, a le identifica). A numerota cărțile.

NUMEROTÁRE, numerotări, s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei. Numerotarea capitolelor cu cifre romane.

numerotá (a ~) vb., ind. prez. 3 numeroteáză

numerotáre s. f., g.-d. art. numerotắrii; pl. numerotắri

numerotá vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 sg. și pl. numeroteáză

numerotáre s. f., g.-d. art. numerotării; pl. numerotări

NUMEROTÁ vb. v. pagina.

NUMEROTÁRE s. v. paginare.

NUMEROTÁ vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter].

NUMEROTÁRE s.f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; ordonare după numere; numerotație; numerotat. [< numerota].

NUMEROTÁ vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter)

A NUMEROTÁ ~éz tranz. (obiecte, ființe etc.) A însemna cu numere în ordine succesivă. /<fr. numéroter

numerotà v. a deosebi cu numere.

* numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade.

NUMEROTA vb. a pagina. (A ~ un caiet.)

NUMEROTARE s. numerotație, paginare, paginație, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.)