Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru numeral

NUMER├üL, -─é, numerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Parte de vorbire flexibil─â care exprim─â, sub diferite aspecte, un num─âr, o determinare numeric─â a obiectelor sau ordinea obiectelor prin num─ârare. 2. Adj. (├Änv.) Care se refer─â la numere, care se indic─â prin numere. Termeni numerali. Litere numerale. ÔÇô Din fr. numeral, lat. numeralis.
NUMER├üL, -─é, numerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Parte de vorbire flexibil─â care exprim─â, sub diferite aspecte, un num─âr, o determinare numeric─â a obiectelor sau ordinea obiectelor prin num─ârare. 2. Adj. (├Änv.) Care se refer─â la numere, care se indic─â prin numere. Termeni numerali. Litere numerale. ÔÇô Din fr. numeral, lat. numeralis.
NUMER├üL, numerale, s. n. Partea de vorbire care exprim─â un num─âr, o determinare numeric─â a obiectelor sau ordinea obiectelor prin num─ârare. Cuv├«ntul ┬źdoi┬╗ este un numeral. Ôľş Toate numeralele simple s├«nt de origine latin─â cu excep╚Ťia lui sut─â, care e de origine slav─â. GRAUR, F. L. 167. ÔŚŐ Numeral cardinal v. cardinal. Numeral ordinal v. ordinal. Numeral distributiv v. distributiv. Numeral multiplicativ v. multiplicativ.
numerál1 adj. m., pl. numeráli; f. numerálă, pl. numerále
numerál2 (parte de vorbire) s. n., pl. numerále
numerál adj. m., pl. numeráli; f. sg. numerálă, pl. numerále
numerál s. n., pl. numerále
NUMERÁL s. (GRAM.) (înv.) numărător.
NUMER├üL s.n. Parte de vorbire care denume╚Öte un num─âr, o determinare numeric─â sau ordinea unei num─âr─âri. [Cf. fr. num├ęral, lat. numeralis].
NUMER├üL, -─é I. adj. care desemneaz─â, exprim─â un num─âr. ÔÖŽ sistem ~ = ansamblu de simboluri care reprezint─â numere. II. s. n. parte de vorbire flexibil─â care exprim─â un num─âr, o determinare numeric─â. (< fr. num├ęral, lat. numeralis)
NUMER├üL ~e n. ling. Parte de vorbire care cuprinde cuvintele ce denumesc cantit─â╚Ťi sub diferite aspecte (num─âr, ordine, distribu╚Ťie, multiplica╚Ťie etc.). ~ cardinal. /<fr. num├ęral, lat. numeralis
numeral a. ce deseamn─â un num─âr. ÔĽĹ Gram. vorb─â ce exprim─â num─ârul.
* numer├íl, -─â adj. (lat. numeralis). Care arat─â un num─âr: adjectiv numeral. Litere numerale, ca a┼ş ╚Öi valoare de cifre, ca acele romane (I, II, IV, C ╚Ö.a.). Sn., pl. e. Cuv├ónt care exprim─â un num─âr, ca unu, primu, o dat─â, c├«te unu.
NUMERAL s. (GRAM.) (înv.) numărător.
NUMER├üL, -─é adj. (< numeral, cf. fr. num├ęral, lat. numeralis): ├«n sintagmele atribut numeral, form─â numeral─â ╚Öi perifraz─â numeral─â (v.).
NUMER├üL s. n. (< cf. fr. num├ęral, lat. numeralis): parte de vorbire care exprim─â, sub diverse aspecte, un num─âr abstract, un num─âr concret sau ordinea numeric─â a obiectelor sau a ac╚Ťiunilor, ├«n spa╚Ťiu ╚Öi ├«n timp. Este caracterizat prin con╚Ťinut no╚Ťional ╚Öi semantic suficient, prin flexiune dup─â gen ╚Öi caz (par╚Ťial sintetic─â, ├«n majoritatea cazurilor analitic─â) ╚Öi prin posibilitatea de a contracta anumite func╚Ťii sintactice (atribut ÔÇô func╚Ťie de baz─â; subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complement de agent, complement circumstan╚Ťial, apozi╚Ťie ╚Öi element predicativ suplimentar). Ca ├«nso╚Ťitor al substantivului se acomodeaz─â uneori dup─â acesta ├«n privin╚Ťa genului ╚Öi a cazului. ÔŚŐ ~ mosten├şt: n. transmis ├«n limba rom├ón─â din latin─â, ca de exemplu unu(l) ÔÇô una (un ÔÇô o), doi ÔÇô dou─â, trei, patru, cinci, ╚Öase, ╚Öapte, opt, nou─â, zece, mie, ├«nt├ói. ÔŚŐ ~ ├«mprumut├ít: n. p─âtruns ├«n limba rom├ón─â din alte limbi, dup─â formarea acesteia, ├«n epoci diferite, ca de exemplu milion, miliard, bilion, trilion, secund (< fr.), prim, ultim (< lat.). ÔŚŐ ~ form├ít pe terenul limbii rom├óne, prin compunere, din n. mo╚Ötenite ╚Öi cele ├«mprumutate + prepozi╚Ťii, conjunc╚Ťii, articole posesive, articole hot─âr├óte enclitice ╚Öi particula -a (aceasta numai la forma de masculin), ca de exemplu unsprezece, doisprezece, treisprezece... dou─âzeci, treizeci, patruzeci... cincizeci ╚Öi unu, cincizeci ╚Öi doi etc.; al doilea ÔÇô a doua, al treilea ÔÇô a treia, al patrulea ÔÇô a patra etc. ÔŚŐ ~ s├şmplu: n. alc─âtuit dintr-o singur─â unitate de expresie, ca de exemplu unu(l) ÔÇô una, doi ÔÇô dou─â, zece, mie, sut─â, milion etc. ÔŚŐ ~ comp├║s: n. alc─âtuit din dou─â sau mai multe unit─â╚Ťi de expresie, ca de exemplu unsprezece, patruzeci, ╚Öaizeci ╚Öi opt, al zecelea ÔÇô a zecea etc. ÔŚŐ ~ cardin├íl: n. care exprim─â un num─âr abstract sau un num─âr concret ╚Öi care corespunde contextelor diagnostice de tipul c├ó╚Ťi?, c├óte?. Astfel: unu(l) ÔÇô una, doi ÔÇô dou─â, trei, patru... unsprezece, doisprezece, treisprezece... dou─âzeci ╚Öi unu, dou─âzeci ╚Öi doi etc.; trei prieteni, ╚Öase b─ârci, nou─â ore, treizeci ╚Öi cinci de lupt─âtori etc. ÔŚŐ ~ ordin├íl: n. care exprim─â ordinea numeric─â a obiectelor sau a ac╚Ťiunilor ├«n spa╚Ťiu ╚Öi ├«n timp ╚Öi care corespunde contextelor diagnostice de tipul al c├ótelea?, a c├óta?. Astfel: al doilea (r├ónd), a doua (├«ncercare), al treilea (cerc,), a treia (ma╚Öin─â), al o sut─â dou─âzeci ╚Öi unulea (st├ólp), a o sut─â dou─âzeci ╚Öi una (cerere) etc. ÔŚŐ ~ colect├şv: n. care exprim─â ideea de ├«nso╚Ťire, de grupare a obiectelor ├«n spa╚Ťiu ╚Öi ├«n timp. Este format pe terenul limbii rom├óne din n. cardinal precedat de morfemul tus- (< adjectivul pronominal nehot─âr├ót to╚Ťi): tustrei, tuspatru, tuscinci, tus╚Öase etc. Exist─â ╚Öi forme de n. colectiv mo╚Ötenite din latin─â: am├óndoi ÔÇô am├óndou─â. ÔŚŐ ~ frac╚Ťion├ír (partit├şv): n. care exprim─â o parte sau o frac╚Ťiune dintr-un ├«ntreg sau dintr-un grup unitar de obiecte. Este format pe terenul limbii rom├óne din n. cardinal urmat de sufixul -ime. Astfel: doime, treime, p─âtrime, cincime, ╚Öesime etc. ÔŚŐ ~ multiplicat├şv: n. care exprim─â o cre╚Ötere cantitativ─â, propor╚Ťional─â ╚Öi precis─â (prin ├«nmul╚Ťire) a unei for╚Ťe, a unei puteri, a unui efort, a unui c├ó╚Ötig etc. sau a unei ac╚Ťiuni. Este format pe terenul limbii rom├óne din participiile reale sau aparente, cu sufixul -it, ale unor verbe de conjugarea a IV-a (formate, la r├óndul lor, din n. cardinale precedate de prefixul ├«n- ╚Öi urmate de sufixul -i): ├«ndoit, -─â; ├«ntreit, -─â; ├«ncincit, -─â: ├«n╚Öesit, -─â; ├«n╚Öeptit, -─â; ├«nzecit, -─â; ├«nsutit, -─â; ├«nmiit, -─â etc. ÔŚŐ ~ distribut├şv: n. care exprim─â repartizarea precis─â a obiectelor ├«n spa╚Ťiu ╚Öi ├«n timp, pe grupe egale. Este format pe terenul limbii rom├óne din n. cardinal precedat de adverbul c├óte: c├óte unu(l), c├óte una, c├óte doi, c├óte dou─â, c├óte trei, c├óte patru, c├óte cinci etc. ÔŚŐ ~ adverbi├íl: n. care arat─â de c├óte ori se ├«ndepline╚Öte precis o ac╚Ťiune sau de c├óte ori ├«nsu╚Öirea (sau caracteristica) exprimat─â de un adjectiv (sau de un adverb) este superioar─â sau inferioar─â altei ├«nsu╚Öiri (sau caracteristici). Este format pe terenul limbii rom├óne din n. cardinal precedat de prepozi╚Ťia de ╚Öi urmat de substantivul ori (forma de plural ├«n raport cu oar─â), de la doi ├«nainte: o dat─â, de dou─â ori, de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de ╚Öase ori etc. (Pentru clasificarea n. v. crit├ęriu).

Numeral dex online | sinonim

Numeral definitie

Intrare: numeral
numeral adjectiv substantiv neutru