NUCLÉIC, nucleici, adj. (În sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special, acid fosforic etc., având un rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. nucléique.

NUCLÉIC, nucleici, adj. (În sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special, acid fosforic etc., având un rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. nucléique.

nucléic (nu-cle-ic) adj. m., pl. nucléici

nucléic adj. m. (sil. -cle-), pl. nucléici

NUCLÉIC, -Ă adj. Referitor la nucleu. ◊ Acid nucleic = acid organic complex care intră în componența nucleului celulei; acid nucleinic. [Pron. -cle-ic. / < fr. nucléique].

NUCLÉIC adj. acid ~ = acid organic complex în componența nucleului celulei. (< fr. nucléique)

NUCLÉIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de nucleu; propriu nucleului. 2): Acid ~ acid organic care se află în celulele vii și contribuie la transmiterea caracterelor ereditare. [Sil. -cle-ic] /<fr. nucléique

NUCLEÍC, -Ă (< fr., engl.) adj. Acizi nucleici = compuși organici de natură polinucleotidică, alcătuiți din baze azotate purinice sau pirimidinice, acid fosforic și pentoze (riboză sau deoxiriboză), deținători ai informației genetice, pe care o transmit de la părinți la descendenți (rol în ereditate); au și rolul de a dirija sinteza proteinelor în organism.