nucivór adj. m., pl. nucivóri; f. sg. nucivóră, pl. nucivóre

NUCIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu nuci. [< fr. nucivore, cf. lat. nux – nucă, vorare – a devora].

NUCIVOR, -Ă adj. care se hrănește cu nuci. (< fr. nucivore)