NOVOLÁC, novolacuri, s. n. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în prezența acizilor și folosită în industria lacurilor. – Din fr. novolaque.

NOVOLÁC, novolacuri, s. n. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în prezența acizilor și întrebuințată în industria lacurilor. – Din fr. novolaque.

novolác s. n., pl. novolácuri

novolác s, n., pl. novolácuri

NOVOLÁC s.n. (Chim.) Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediu acid, care se folosește în industria lacurilor. [< fr. novolaque].

NOVOLÁC s. n. rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediul acid, folosită la fabricarea unor lacuri. (< fr. novolaque)

NOVOLÁC ~uri n. Rășină sintetică întrebuințată, mai ales, la fabricarea lacurilor. /<fr. novolaque