NOVITÁ, novitale, s. f. (Înv.) Noutate (3). – Din it. novitá.

NOVITÁ, novitale, s. f. (Înv.) Noutate (3). – Din it. novitá.

NOVITÁ, novitale, s. f. (Mai ales la pl.; ieșit din uz) Noutate, știre de actualitate. Ne-aduce o ploscă plină de novitale politice și sociale. CARAGIALE, O. VII 85. Cucoana începe a-și arăta turbanul, și boierul a spune novitale. NEGRUZZI, S. I 240. Am mai multe novitale din patria me. KOGĂLNICEANU, S. 42.

novitá (înv.) s. f., art. novitáua, g.-d. art. novitálei; pl. novitále, art. novitálele

novitá s. f., art. novitáua, g.-d. art. novitálei; pl. novitále

NOVITÁ s. v. noutate.

novitá f. (ngr. d. it. novitá. V. noutate). Sec. 19. Fam. Pl. Noutățĭ, informațiunĭ.

novita s. v. NOUTATE.