Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru novita

NOVIT├ü, novitale, s. f. (├Änv.) Noutate (3). ÔÇô Din it. novit├í.
NOVIT├ü, novitale, s. f. (├Änv.) Noutate (3). ÔÇô Din it. novit├í.
NOVITÁ, novitale, s. f. (Mai ales la pl.; ieșit din uz) Noutate, știre de actualitate. Ne-aduce o ploscă plină de novitale politice și sociale. CARAGIALE, O. VII 85. Cucoana începe a-și arăta turbanul, și boierul a spune novitale. NEGRUZZI, S. I 240. Am mai multe novitale din patria me. KOGĂLNICEANU, S. 42.
novitá (înv.) s. f., art. novitáua, g.-d. art. novitálei; pl. novitále, art. novitálele
novitá s. f., art. novitáua, g.-d. art. novitálei; pl. novitále
NOVITÁ s. v. noutate.
novit├í f. (ngr. d. it. novit├í. V. noutate). Sec. 19. Fam. Pl. Nout─â╚Ť─ş, informa╚Ťiun─ş.
novita s. v. NOUTATE.

Novita dex online | sinonim

Novita definitie

Intrare: novita
novita substantiv feminin