noviciat definitie

10 definiții pentru noviciat

NOVICIÁT, noviciate, s. n. Situația, starea, condiția de novice (2); timpul cât durează această stare. [Pr.: -ci-at] – Din fr. noviciat.
NOVICIÁT, noviciate, s. n. Situația, starea, condiția de novice (2); timpul cât durează această stare. [Pr.: -ci-at] – Din fr. noviciat.
NOVICIÁT s. n. Situația, starea, condiția de novice (2). V. ucenicie. Terminîndu-și [Șincai] astfel studiile... se așeză la Blaj, unde făcu profesia pentru noviciat. IORGA, L. II 197.
noviciát (-ci-at) s. n., pl. noviciáte
noviciát s. n. (sil. -ci-at), pl. noviciáte
NOVICIÁT s.n. Situația de novice (1); timp cât cineva este novice. [Pron. -ci-at. / cf. fr. noviciat, it. noviziato].
NOVICIÁT s. n. situația, stagiul de novice (1). (< fr. noviciat)
NOVICIÁT ~e n. 1) Stare de novice. 2) Timpul cât durează această stare. [Sil. -ci-at] /<fr. noviciat
noviciat n. 1. starea novicelui și timpul cât durează; 2. partea mânăstirii rezervată novicilor; 3. ucenicie.
* noviciát n., pl. e (d. novice; fr. noviciat). Timpu cît eștĭ novice, ucenicie. Într’o mînăstire catolică, apartamentu novicilor.

noviciat dex

Intrare: noviciat
noviciat substantiv neutru
  • silabisire: -ci-at