NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, adj. (Rar) Înnoitor. ♦ (Substantivat) Persoană cu idei și concepții noi. De asemeni... în arte și în litere, novatori, cei care ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri. MACEDONSKI, O. IV 138.

novatór adj. m., s. m., pl. novatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoáre

novatór s. m., adj. m., pl. novatóri; f. sg. și pl. novatoáre, g.-d. sg. art. novatoárei

NOVATÓR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.

Novator ≠ conservator

NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].

NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)

NOVATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnoiește, inovează ceva; inovator; înnoitor. Spirit ~. /<fr. novateur, lat. novator

NOVATÓR2 ~i m. Persoană care introduce și promovează idei sau metode noi într-un domeniu de activitate. /<fr. novateur, lat. novator

novator m. cel ce inovează.

*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.

* novatór, -oáre adj. (lat. novator). Rar. Inovator, înoitor.

novator adj. v. ÎNNOITOR. PRIMENITOR. REFORMATOR. REGENERATOR. TRANSFORMATOR.