Definiție - novator

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

sursa: DEX '09 2009
permalink

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

sursa: DEX '98 1998
permalink

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, adj. (Rar) Înnoitor. ♦ (Substantivat) Persoană cu idei și concepții noi. De asemeni... în arte și în litere, novatori, cei care ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri. MACEDONSKI, O. IV 138.

sursa: DLRLC 1955-1957
permalink

novatór adj. m., s. m., pl. novatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoáre

sursa: DOOM 2 2005
permalink

novatór s. m., adj. m., pl. novatóri; f. sg. și pl. novatoáre, g.-d. sg. art. novatoárei

sursa: Ortografic 2002
permalink

NOVATÓR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.

sursa: Sinonime 2002
permalink

Novator ≠ conservator

sursa: Antonime 2002
permalink

NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].

sursa: DN 1986
permalink

NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)