Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru nov─â

NOV├ü, novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a ├«ncheia o nova╚Ťie (1). ÔÇô Din fr. nover, lat. novare.
N├ôV─é, nove, s. f. Stea variabil─â exploziv─â, a c─ârei str─âlucire cre╚Öte puternic ╚Öi relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la str─âlucirea ini╚Ťial─â. ÔÇô Din fr. nova.
NOV├ü, novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a ├«ncheia o nova╚Ťie (1). ÔÇô Din fr. nover, lat. novare.
N├ôV─é, nove, s. f. Stea variabil─â a c─ârei str─âlucire cre╚Öte puternic ╚Öi relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la str─âlucirea ini╚Ťial─â. ÔÇô Din fr. nova.
NOV├ü, novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A stinge o obliga╚Ťie ├«nlocuind-o cu alta (care difer─â de prima prin obiect, prin creditor, prin debitor sau prin cauz─â).
nová (a ~) (jur.) vb., ind. prez. 3 noveáză
n├│v─â s. f., g.-d. art. n├│vei; pl. n├│ve
nov├í vb., ind. prez. 1 sg. nov├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. nove├íz─â
n├│v─â s. f., g.-d. art. n├│vei; pl. n├│ve
NOV├ü vb. I. tr. A supune (o obliga╚Ťie) unei nova╚Ťii. [Cf. fr. nover, lat. novare].
N├ôV─é s.f. Tip de stea a c─ârei m─ârime cre╚Öte brusc, pentru a sc─âdea apoi ├«ncet ╚Öi adesea cu fluctua╚Ťii. [< fr. nova].
NOV├ü vb. tr. a supune (o obliga╚Ťie) unei nova╚Ťii. (< fr. nover, lat. novare)
N├ôV─é s. f. stea a c─ârei str─âlucire cre╚Öte brusc, pentru a sc─âdea apoi ├«ncet ╚Öi adesea cu fluctua╚Ťii. (< fr., lat. nova)
A NOV├ü ~├ęz tranz. jur. (obliga╚Ťii vechi) A supune unei nova╚Ťii; a face o nova╚Ťie. /<fr. nover, lat. novare
N├ôV─é ~e f. Stea variabil─â, a c─ârei str─âlucire cre╚Öte brusc ╚Öi apoi scade treptat p├ón─â la intensitatea ini╚Ťial─â. /<fr. nova
n├│va s.f. (reg.) varietate de struguri hibrizi.
Ars Nova (lat. ÔÇ×art─â nou─âÔÇŁ), termen ap─ârut ├«n sec. 14, ├«n Fran╚Ťa, desemn├ónd tendin╚Ťele muzicale noi, ├«n opozi╚Ťie cu Ars Antiqua* ce desemna ╚Öcoala componistic─â a lui L├ęonin ╚Öi P├ęrotin de la Notre-Dame (sec. 13). Termenul A. este introdus de c─âtre Philippe de Virty, teoretician ╚Öi ÔÇ×campion al avangardeiÔÇŁ, care ├«╚Öi sus╚Ťine cu vehemen╚Ť─â ideile. Astfel, ├«n Fran╚Ťa sec. 14, este cunoscut─â prima ├«nfruntare pe t─âr├ómul muzicii ├«ntre vechi ╚Öi nou, ├«ntre tradi╚Ťie ╚Öi inova╚Ťia care va duce spre ÔÇ×muzica viitoruluiÔÇŁ. Principalele probleme cu care se confrunt─â A. sunt cele ale nota╚Ťiei (III) ╚Öi ritmului. Nota╚Ťia ritmic─â stabilit─â dup─â inova╚Ťiile lui P├ęrotin (impuse de contrapunct*), consolidat─â ╚Öi legiferat─â de bis., se ├«ncadreaz─â ├«n sistemul muzical mensurat* sau propor╚Ťional*, ├«n care valorile longa*, brevis* ╚Öi semibrevis* erau exclusiv ternare*. Efortul novator al sec. 14 tinde spre eliberarea din aceast─â constr├óngere, promov├ónd scrierea ├«n ritmic─â variat─â, divizarea valorilor ╚Öi ├«n doi (binar─â*) nu numai ├«n trei (ternar─â*). Tratatul lui Philippe de Vitry, Ars Nova (1325), pune bazele sistemelor ritmice variate ╚Öi ├«mbog─â╚Ťe╚Öte nota╚Ťia, ad─âug├ónd valorilor de note existente ╚Öi alte valori mai mici, cum sunt minima*, semiminima* ╚Öi fusa*. Libertatea ritmic─â preconizat─â atrage dup─â sine libertatea suprapunerilor vocilor (2) ├«n mersuri melodice independente, pe texte diferite, ├«n lb. lat. ╚Öi lb. pop. (vulgar─â), ├«n acela╚Öi timp. Procedee componistice foarte apreciate de compozitorii din A. sunt acelea ale isorithmiei* ╚Öi a╚Öa-numitul procedeu hoquetus*. Printre reprezentan╚Ťii de frunte ai A. se num─âr─â Guillaume de Machaut (1305?-1377). A. it. ├«nflore╚Öte ├«ndeosebi la Floren╚Ťa, ├«n aceea╚Öi perioad─â. Pornind de la ex. fr., muzica it. cap─ât─â repede un caracter original, teoretizat de Marchetto de Padova ├«n tratatele sale de teoria muzicii: Lucidarium in arte musicae planae ╚Öi Pomerium in arte musicae mensuratae, concretizat ├«n muzica lui Pietro Caselle (creatorul madrigalului*), Giovanni da Cascia, Jacopo da Bologna ╚Öi Francesco Landino. Al─âturi de madrigal, genuri foarte pop. ale epocii sunt caccia* ╚Öi ballata [v. balad─â (I, 1, 2)]. Inova╚Ťiile din domeniul nota╚Ťiei permit, ├«n Italia, eliberarea muzicii de text, contribuind la na╚Öterea genului muzicii instr. polif.
bossa-nova (cuv. portughez ÔÇ×noul valÔÇŁ), dans de origine brazilian─â, ├«n ritm de rumb─â* dar popularizat de c├ónt─âre╚Ťii de jazz*, care l-au transformat ├«ntr-o manier─â vocal─â de interpretare (material melodic delicat, pronun╚Ťie ÔÇ×╚Öoptit─âÔÇŁ). A influen╚Ťat pe unii jazzmeni (Gillespie, Getz).
n├│v─â, s.f. ÔÇô Soi de vi╚Ť─â-de-vie cu struguri albi, cultivat─â ├«n zona T─âu╚Ťi, Cic├órl─âu (Cr├ónc─âu, 2013). ÔÇô Din magh. nova (MDA).
N├ôV─é (< fr. {i}; {s} lat. nova [stella] ÔÇ×[stea] nou─âÔÇŁ) s. f. Stea variabil─â exploziv─â, a c─ârei str─âlucire cre╚Öte puternic, relativ brusc (├«n c├óteva ore sau c├óteva zile), dup─â care revine treptat la str─âlucirea ini╚Ťial─â (├«ntr-un interval de timp care poate ajunge p├ón─â la c├ó╚Ťiva ani). P├ón─â ├«n prezent au fost observate c├óteva sute de n.

Nov─â dex online | sinonim

Nov─â definitie

Intrare: nov─â
nov─â substantiv feminin
Intrare: nova
nova verb grupa I conjugarea a II-a