Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru noutate

NOUT├üTE, (2, 3) nout─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de cur├ónd pus ├«n circula╚Ťie, de-abia descoperit etc. 3. Veste, ╚Ötire recent─â (╚Öi interesant─â); novita, nuvel─â. [Pr.: no-u-] ÔÇô Din lat. novitas, -atem, fr. nouvelle (dup─â nou).
NOUT├üTE, nout─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de cur├ónd pus ├«n circula╚Ťie, de-abia descoperit etc. 3. Veste, ╚Ötire recent─â (╚Öi interesant─â); novita, nuvel─â. [Pr.: no-u-] ÔÇô Din lat. novitas, -atem, fr. nouvelle (dup─â nou).
NOUT├üTE, nout─â╚Ťi, s. f. 1. (Numai la sg.) ├Änsu╚Öirea de a fi nou. Noutatea ├«ntreprinderii poate c─â-mi va ierta gre╚Öalele stilului. NEGRUZZI, S. II 174. 2. Lucru nou, de cur├«nd pus ├«n circula╚Ťie, de-abia descoperit etc. O libr─ârie ne arat─â ultimele nout─â╚Ťi literare. STANCU, U.R.S.S. 112. 3. (Mai ales la pl.) Fapt recent ╚Öi interesant; veste, ╚Ötire. Cosma Buruian─â n-avea nici o noutate s─â-i comunice. REBREANU, R. II 20. Ce nout─â╚Ťi a╚Ťi mai aflat ast─âzi? ALECSANDRI, T. I 74.
nout├íte s. f., g.-d. art. noutß║»╚Ťii; (obiecte, ve╚Öti) pl. noutß║»╚Ťi
nout├íte s. f., g.-d. art. nout─â╚Ťii; (obiecte, ve╚Öti) pl. nout─â╚Ťi
NOUT├üTE s. 1. (├«nv.) novita, nuvel─â. (A aflat unele ~─â╚Ťi.) 2. v. originalitate. 3. v. inova╚Ťie.
NOUTÁTE s. v. nuvelă.
NOUT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) ├Änsu╚Öirea de a fi nou. 2) Achizi╚Ťie sau realizare nou─â; inova╚Ťie. ~─â╚Ťi ale ecranului. 3) Informa╚Ťie care devine cunoscut─â; mesaj; ╚Ötire, veste. ~─â╚Ťile zilei. [G.-D. nout─â╚Ťii; Sil. no-u-] /<lat. novitas, ~atem, fr. nouvelle
noutate f. 1. ceeace e nou, lucru nou; 2. schimbare ├«n idei, ├«n principii; 3. ceeace e nou ├«n materie de c─âr╚Ťi, obiecte de art─â, piese de teatru; 4. stof─â nou─â ╚Öi mai la mod─â: magazin de nout─â╚Ťi. [Lat. NOVITATEM].
nout├íte f. (d. no┼ş; lat. n├│vitas, ÔÇô ├ítis). Calitatea de a fi no┼ş: noutatea une─ş mode. Inova╚Ťiune, lucru no┼ş: om ─şubitor de nout─â╚Ť─ş. ├Änt├«mplare no┼ş─â, informa╚Ťiune no┼ş─â: am auzit o mul╚Ťime de nout─â╚Ť─ş, o noutate interesant─â. Lucru no┼ş ├«n literatur─â: art─â, ╚Ötiin╚Ť─â, mod─â: nout─â╚Ťile libr─ârii─ş.
noutate s. v. NUVEL─é.
NOUTATE s. 1. (├«nv.) novita, nuvel─â. (A aflat unele ~.) 2. inedit, originalitate. (~ unei teorii.) 3. inova╚Ťie, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~.)

Noutate dex online | sinonim

Noutate definitie

Intrare: noutate
noutate substantiv feminin