nóus s. n.

NÓUS s.n. (Fil.) Principiu inteligent care a plăsmuit lumea în filozofia greacă. ♦ (În concepția filozofică a lui Anaxagora) Noțiune care desemnează substanța de sine stătătoare, generatoare a mișcării, vieții, ordinii din lumea materială. [< gr. nous – spirit, rațiune].

NÓUS s. n. (fil.) rațiune, spirit. (< fr. nous)

nous subst. Termen luat de teologia creștină din filozofia neoplatonică, unde desemnează elementul dinamic, specific ființei umane, prin care acesta tinde spre divinitate. ♦ Organul cunoașterii și contemplației, principiul inteligibil al sufletului, unde se produce extazul. – Din gr. nous „minte, inteligență, spirit”.