NOURÉL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.

NOURÉL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.

NOURÉL, nourei, s. m. (Rar) Nouraș. Numai din cînd în cînd cîte un nourel alb, ca și cînd s-ar fi vărsat lapte pe cer. EMINESCU, N. 102. – Pl. și: (n.) nourele (ALECSANDRI, P. III 242). – Variantă: norél (TEODORESCU, P. P. 20) s. m.

nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii

nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii

NOURÉL s. v. norișor, noruleț, noruț, nouraș.

nourél, nouréi, s.m. (pop.) 1. norișor, noruleț. 2. (reg.) țânțar mic.

nourel s. v. NORIȘOR. NORULEȚ. NORUȚ. NOURAȘ.