Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru nour

NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Mas─â (delimitat─â) de vapori sau de pic─âturi de ap─â, de cristale de ghea╚Ť─â aflate ├«n suspensie ├«n atmosfer─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. P├ón─â la (sau ├«n) nori = (care se ├«nal╚Ť─â) foarte sus. Loc. vb. A fi nor = a fi ├«nnorat. ÔŚŐ Expr. Tr─âie╚Öte sau e (cu capul) ├«n nori sau parc-ar fi c─âzut din nori, se spune despre o persoan─â str─âin─â de cele ce se petrec ├«n jurul ei. ÔŚŐ Nor arz─âtor = mas─â de gaze ╚Öi de cenu╚Ö─â vulcanic─â cu temperatur─â ridicat─â care este expulzat─â ├«n atmosfer─â ├«n timpul erup╚Ťiei unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflat─â ├«n diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a dou─â sisteme stelare aflate ├«n afara galaxiei noastre. 2. Mas─â dens─â ╚Öi mobil─â de praf, de fum etc. 3. Fig. Mul╚Ťime compact─â (╚Öi mobil─â) de fiin╚Ťe (care ├«ntunec─â zarea). [Var.: (reg.) n├│ur, n├║or, s. m.] ÔÇô Lat. nubilum.
NÓUR s. m. v. nor.
NÚOR s. m. v. nor.
NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Mas─â (delimitat─â) de vapori sau de pic─âturi de ap─â, de cristale de ghea╚Ť─â aflate ├«n suspensie ├«n atmosfer─â. ÔÖŽ Loc. adj. ╚Öi adv. P├ón─â la (sau ├«n) nori = (care se ├«nal╚Ť─â) foarte sus. ÔÖŽ Loc. vb. A fi nor = a fi ├«nnorat. ÔÖŽ Expr. Tr─âie╚Öte sau e (cu capul) ├«n nori sau parc-ar fi c─âzut din nori, se spune despre o persoan─â str─âin─â de cele ce se petrec ├«n jurul ei. ÔÖŽ Nor arz─âtor = mas─â de gaze ╚Öi de cenu╚Ö─â vulcanic─â cu temperatur─â ridicat─â care este expulzat─â ├«n atmosfer─â ├«n timpul erup╚Ťiei unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflat─â ├«n diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a dou─â sisteme stelare aflate ├«n afara galaxiei noastre. 2. Mas─â dens─â ╚Öi mobil─â de praf, de fum etc. 3. Fig. Mul╚Ťime compact─â (╚Öi mobil─â) de fiin╚Ťe (care ├«ntunec─â zarea). [Var.: (reg.) n├│ur, n├║or, s. m.] ÔÇô Lat. nubilum.
NÓUR s. m. v. nor.
NÚOR s. m. v. nor.
NOR, nori, s. m. 1. (╚śi ├«n forma nour) ├Ängr─âm─âdire de vapori condensa╚Ťi ├«n pic─âturi de ap─â, cristale de ghea╚Ť─â sau fulgi de z─âpad─â, care se formeaz─â ├«n aer, put├«nd da ├«n anumite condi╚Ťii de temperatur─â, presiune etc. ploaie, z─âpad─â, grindin─â, cea╚Ť─â etc. ├Än regiunile ├«ntinse de ╚Öes, norii se formeaz─â dac─â exist─â o depresiune barometric─â. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 78. Soarele sc─âp─âta spre dealurile de la apus, ├«ntre p─âturi sub╚Ťirele de nouri. SADOVEANU, O. II 499. ╚Üin ochii la norul din zare. CO╚śBUC, P. II 89. Trecut-au anii ca nori lungi pe ╚Öesuri. EMINESCU, O. I 201. ÔŚŐ Expr. E nor = e ├«nnorat. Tr─âie╚Öte sau e (cu capul) ├«n nori sau parc-ar fi c─âzut din nori, se spune despre cel care este str─âin de cele ce se ├«nt├«mpl─â ├«n jurul lui, care tr─âie╚Öte ├«ntr-o lume aparte, de visuri, care nu vrea s─â ╚Ťin─â seama de realitate. ÔÖŽ Nor arz─âtor = izbucnire vulcanic─â frecvent─â, compus─â din gaze, vapori fierbin╚Ťi ╚Öi mari cantit─â╚Ťi de cenu╚Ö─â. ÔÖŽ Fig. Ceea ce tulbur─â, ├«ntunec─â lini╚Ötea, senin─âtatea; m├«hnire, ├«ntristare, am─âr─âciune. ├Än nourii care i se fr─âm├«ntau ├«n minte ├«ntrez─ârise o lucire. SADOVEANU, O. VII 63. De nic─âiri o alt─â raz─â de lumin─â nu va mai veni s─â dea str─âlucire norilor posomor├«╚Ťi ai vie╚Ťii! HOGA╚ś, M. N. 109. La aceste vorbe... pe fruntea Udrei se las─â un nor. BOLINTINEANU, O. 51. 2. Mas─â dens─â ╚Öi mobil─â (de praf, fum, aburi etc.). Se plimba... printre norii gro╚Öi ai aburilor cocli╚Ťi. SAHIA, N. 33. Un nor de colb ├«i cuprins─â, c─âci Genarul venea ├«n fuga calului, de rupea p─âm├«ntul. EMINESCU, N. 15. Nori de praf a r─âsp├«ndit, Urma i-a acoperit! TEODORESCU, P. P. 625. 3. Fig. Mul╚Ťime compact─â ╚Öi mobil─â de fiin╚Ťe (care ├«ntunec─â zarea). Un nor de l─âcuste. Ôľş Sentinel─â! te arat─â, Norul crunt se sparge!... Iat─â, iat─â oardele avane. ALECSANDRI, P. II 14. Un nour de corbi f├«lf├«ia pe deasupra cronc─âind. RUSSO, S. 139. ÔÇô Variante: (regional) n├│ur, nu├│r (DELAVRANCEA, S. 107) s. m.
NÓUR s. m. v. nor.
NUÓR s. m. v. nor.
nor s. m., pl. nori
nor s. m., pl. nori
nor (n├│ri), s. m. ÔÇô Mas─â de vapori, de pic─âturi de lichid, de fum etc. aflate ├«n suspensie ├«n atmosfer─â. ÔÇô Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuv─âr, (├«nv.) nuar. ÔÇô Mr. nior, n─âur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. n┼źb─şlus (Pu╚Öcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beitr├Ąge, 18) nu pare necesar─â. Conservarea lui ou, oo ├«n var. se datoreaz─â, poate, prezen╚Ťei lui r (Graur, BL, III, 53). ÔÇô Der. no(u)ros, adj. (├«nnorat); (├«)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourat─â, s. f. (oaie cu l├«n─â gri).
NOR nori m. 1) Forma╚Ťie atmosferic─â prezent├ónd o mas─â dens─â de vapori de ap─â sau de cristale de ghea╚Ť─â, care, ├«n anumite condi╚Ťii, poate genera precipita╚Ťii. Nori de ploaie. ÔŚŐ Nor arz─âtor mas─â foarte fierbinte de gaze ╚Öi de cenu╚Ö─â, expulzat─â ├«n timpul erup╚Ťiei unui vulcan. P├ón─â la (sau ├«n) nori la ├«n─âl╚Ťime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul ├«n (sau prin) nori a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parc─â a) c─âzut din nor se spune despre o persoan─â care pare total dezorientat─â ├«ntr-o ├«mprejurare dat─â. 2) Cantitate mare de ceva (ce plute╚Öte ├«n atmosfer─â). Nor de praf. ÔŚŐ Nor de triste╚Ťe amestec de sentimente ce tulbur─â echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum
nor m. 1. mass─â de aburi suspenda╚Ťi ├«n atmosfer─â: cerul e plin de nori; 2. ceeace seam─ân─â unui nor: nori de fum, de praf; 3. fig. ├«ntuneric, ├«ntristare: un nor ├«i acoper├Č fa╚Ťa. [Vechiu-rom. nu─âr, Mold. nour = lat. NUBILUM].
nor─â f. so╚Ťia fiului. [Dial. nor = lat. NURUS].
nour m. Mold. V. nor: nouri vine╚Ťi sÔÇÖadun─â AL.; fig. nour de sc├óntei AL. nouri de eres EM.
nor (vest) ╚Öi nour (est) m. (lat. n├║bilum [rud─â cu n├ębula, negur─â], de unde sÔÇÖa f─âcut ÔŚŐ nuer, vrom. Banat. Oa╚Ö n├║─âr, n├║or, n├│or, apo─ş n├│ur ╚Öi nor; it. nuvolo, pv. nivol, cat. nuvol; sp. nube ╚Öi pg. nuvem, d. lat. nubes, nor. ├Än Ban. ╚Öi n├║┼ş─âr, n├║h─âr, nuv─âr ca m─âd├║┼ş─â, m─âd├║h─â, m─âd├║v─â. Cp. ╚Öi cu bour). Gr─âmad─â de negur─â care plute╚Öte ├«n aer ╚Öi, de multe or─ş, produce ploa─şe. Ce─şa ce seam─ân─â a nor: un nour de fum, de colb. Fig. Turburare, ├«ntrisitare care se observ─â pe fa╚Ť─â: un nour de triste╚Ť─â se r─âsp├«ndi pe fa╚Ťa lu─ş. Ce─şa ce turbur─â senin─âtatea: fericire f─âr─â nour─ş.
n├│ur V. nor.
n├║or V. nor.
nori arz─âtori, (engl.= ash cloud) Ôćĺ avalan╚Öe arz─âtoare.
NOR (lat. nubilum) s. m. 1. (METEOR.) Mas─â de vapori, pic─âturi de ap─â sau cristale de ghea╚Ť─â, aflate ├«n suspensie ├«n atmosfer─â. Se formeaz─â mai ales ├«n troposfer─â. Se disting: n. superiori, forma╚Ťi la ├«n─âl╚Ťimi de peste 6.000 m (cirrus, cirrostratus, cirrocumulus), constitui╚Ťi din cristale de ghea╚Ť─â; n. mijlocii, la ├«n─âl╚Ťimi de 2.000-6.000 m (altostrus, altocumulus), alc─âtui╚Ťi din pic─âturi ╚Öi cristale mici de ghea╚Ť─â; n. inferiori, la 2.000 m ├«n─âl╚Ťime (cumulus, cumulonimbus), constitui╚Ťi preponderent din pic─âturi. ÔŚŐ N. arz─âtor = mas─â de gaze ╚Öi de cenu╚Ö─â vulcanic─â supra├«nc─âlzit─â (c. 700┬░C), expulzat─â ├«n atmosfer─â ├«n timpul unei erup╚Ťii vulcanice; apari╚Ťia ei provoac─â puternice desc─ârc─âri electrice. ÔŚŐ (ASTR.) N. de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, mai mic─â dec├ót o galaxie. ÔŚŐ (FIZ.) N. electronic = zon─â de distribu╚Ťie probabilistic─â a electronului ├«n anumite domenii ale spa╚Ťiului ├«nconjur─âtor nucleului atomic. 2. Mas─â dens─â (╚Öi mobil─â) de praf, de fum etc.
NORII LUI MAGELLAN, numele a dou─â galaxii mici cu forme neregulate, sateli╚Ťi ai Galaxiei, care ├«mpreun─â cu aceasta ╚Öi alte sisteme stelare formeaz─â a╚Öa-numitul Grup local. Au fost observa╚Ťi de Fernando de Magellan ├«n 1519. Norul mare, la o distan╚Ť─â de 180000 ani lumin─â, se observ─â ├«n constela╚Ťia Dorado, iar cel mic, la o distan╚Ť─â de 205000 ani lumin─â, ├«n constela╚Ťia Tucana, ambele ├«n emisfera austral─â. ├Än norul mare a fost observat─â, la 23 febr. 1987, explozia unei supernove, care a avut de fapt loc ├«n urm─â cu 180000 ani (supernova 1987 A).
NOUR subst. 1. Nour b. (Sd XVI); ÔÇô diiac (Sur VIII); ÔÇô fam. (Sur XXI); Noor (Sur VII); Nuore╚Öti s. (Dm; ╚śtef). 2. Nuore╚Ťul (Dm).
a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată.
a umbla cu capul în nori expr. a fi visător, a fi rupt de realitatea înconjurătoare.
cu capul în nori expr. distrat, neatent.

Nour dex online | sinonim

Nour definitie

Intrare: nor
nor substantiv masculin
nour
nuor
Intrare: Nour
Nour