Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru notorietate

NOTORIETÁTE s. f. Însușirea de a fi notoriu, faptul de a fi cunoscut de multă lume; reputație, faimă. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. notoriété.
NOTORIETÁTE s. f. Însușirea de a fi notoriu, faptul de a fi cunoscut de multă lume; reputație, faimă. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. notoriété.
NOTORIETÁTE, notorietăți, s. f. Faptul de a fi notoriu; renume, reputație, faimă, celebritate. Eram... încredințați că vom cuceri, într-o zi, cununele notorietății. GALACTION, O. I 19. Cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea – furoarea notorietății sau turba importanței. CARAGIALE, O. VII 177.
notorietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. notorietắții
notorietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. notorietății
NOTORIETÁTE s. v. faimă.
NOTORIETÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este notoriu; celebritate, faimă. [Pron. -ri-e-. / cf. fr. notoriété].
NOTORIETÁTE s. f. însușirea de a fi notoriu; celebritate, reputație, faimă. (< fr. notoriété)
NOTORIETÁTE ~ăți f. Caracter notoriu. [Sil. -ri-e-] /<fr. notoriété
notorietate f. caracterul celor notorie.
* notorietáte f. (d. notoriŭ). Calitatea de a fi notoriŭ: e un fapt de notorietate publică că alianța s’a încheĭat.
NOTORIETATE s. faimă, prestigiu, renume, reputație, vază, (înv.) vîlvă. (~ cîștigată de un medic.)

notorietate definitie

notorietate dex

Intrare: notorietate
notorietate substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-