NOSTIMÁDĂ, nostimade, s. f. Lucru, întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. ◊ Loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim, plin de haz. – Din ngr. nostimádha.

NOSTIMÁDĂ, nostimade, s. f. Lucru, întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. ◊ Loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim, plin de haz. – Din ngr. nostimádha.

NOSTIMÁDĂ, nostimade, s. f. Lucru sau întîmplare nostimă, glumă nostimă. V. bufonerie. Nu poate să fie decît un vis plin de toate nostimadele. C. PETRESCU, Î. II 258. O să descriu piesa de astă-seară cu nostimadele ei. BASSARABESCU, S. N. 48. Spunea desigur nostimade și ghidușii de-ale lui, căci s-auzeau hohote de rîs. VLAHUȚĂ, O. A. III 46. ◊ Loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim, admirabil. Avea o rochiță de toată frumusețea și o pălărioară de toată nostimada. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.

nostimádă s. f., g.-d. art. nostimádei; pl. nostimáde

nostimádă s. f., g.-d. art. nostimádei; pl. nostimáde

NOSTIMÁDĂ ~e f. Lucru, faptă, întâmplare plină de haz. ◊ De toată ~a foarte nostim. /<ngr. nostimádha

nostimadă f. lucru nostim.

nostimádă f., pl. e (ngr. nostimáda). Faptă nostimă, de spirit. Faptă comică, hazlie: nostimadele luĭ Păcală.