NÓSTIM, -Ă, nostimi, -e, adj. 1. Plin de haz; spiritual, amuzant. ♦ Caraghios, ridicol. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, grațios. – Din ngr. nóstimos.

NÓSTIM, -Ă, nostimi, -e, adj. 1. Plin de haz; spiritual, amuzant. ♦ Caraghios, ridicol. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, grațios. – Din ngr. nóstimos.

NÓSTIM, -Ă, nostimi, -e, adj. 1. Plin de haz, spiritual. Am să-ți povestesc în legătură cu aceasta o scenă nostimă. C. PETRESCU, C. V. 249. A să-ți spuie că s-a jucat comedia lui... care e foarte... nostimă. NEGRUZZI, S. I 237. ♦ Interesant, ciudat. I s-a părut foarte nostimă ideea lui. CARAGIALE, O. III 65. 2. Atrăgător, simpatic, plăcut, grațios. Ce femeiușcă nostimă și simpatică! REBREANU, R. I 233. ◊ Expr. Nostim și cu picățele v. picățele.

nóstim adj. m., pl. nóstimi; f. nóstimă, pl. nóstime

nóstim adj. m., pl. nóstimi; f. sg. nóstimă, pl. nóstime

NÓSTIM adj. 1. v. amuzant. 2. amuzant, (fam.) haios. (Ce chestie ~!) 3. v. simpatic.

NÓSTIM adj. v. caraghios, ridicol.

Nostim ≠ plictisitor, supărător, plicticos

nóstim (nóstimă), adj. – Prețios, drăguț, frumușel. – Mr. nostim. Ngr. νόστιμος (Cihac, II, 679; Gáldi 215). – Der. nostimadă, s. f. (drăgălășenie; glumă); din ngr. νοστιμάδα, mr. nostimadă.

NÓSTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de haz; hazliu; amuzant; comic. Idee ~ă. 2) Care trezește simpatie; simpatic; plăcut. /<ngr. nóstimos

nostim a. 1. frumușel, drăguț; 2. (ironic) caraghios. [Gr. mod. NÓSTIMOS, plăcut].

nóstim, -ă adj. (ngr. și vgr. nóstimos, d. nostos, înturnare. V. nostalgie, anost). Frumușel, drăguț, plăcut: persoană, vorbă nostimă. Iron. Amuzant, ridicul: nostim e și acesta cu pretențiunile luĭ. Adv. În mod nostim. V. cĭudat, șod.

nostim adj. v. CARAGHIOS. RIDICOL.

NOSTIM adj. 1. amuzant, comic, hazliu, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întîmplare ~.) 2. agreabil, plăcut, simpatic, (pop. și fam.) nurliu. (O tînără ~.)

nostim și cu picățele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător.