NORÓS, -OÁSĂ, noroși, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; înnorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Întunecat, posomorât, întristat; (despre față, privire, ochi) care arată posomorâre, tristețe. ♦ Fig. (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nourós, -oásă adj.] – Nor + suf. -os.

NOURÓS, -OÁSĂ adj. v. noros.

NORÓS, -OÁSĂ, noroși, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; înnorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Întunecat, posomorât, întristat; (despre față, privire, ochi) care arată posomorâre, tristețe. ♦ (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nourós, -oásă adj.] – Nor + suf. -os.

NOURÓS, -OÁSĂ adj. v. noros.

NORÓS, -OÁSĂ, noroși, -oase, adj. 1. (Despre cer, p. ext. despre zi, despre vreme; și în forma nouros) Cu nori, plin de nori, înnorat. Ziua era nouroasă și un vîntișor umed venea de la miazăzi. SADOVEANU, O. IV 40. 2. Fig. Întunecat, posomorît, întristat. Comisul își întoarse după el ochii cu sprînceana nouroasă. SADOVEANU, F. J. 61. Sub fruntea sa noroasă și zîmbetu-i amar! MACEDONSKI, O. I 260. ◊ Fig. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. – Variantă: (regional) nourós, -oásă adj.

NOURÓS, -OÁSĂ adj. v. noros.

norós adj. m., pl. noróși; f. noroásă, pl. noroáse

norós adj. m., pl. noróși; f. sg. noroásă, pl. noroáse

NORÓS adj. v. înnorat.

Noros ≠ senin

NORÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre cer) Care are (mulți) nori; plin de nori; acoperit de nori. ◊ Zi (sau vreme) ~oasă zi (sau vreme) când cerul este acoperit de nori. 2) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristețe; posomorât. /nor + suf. ~os

noros a. plin de nori: zi noroasă.

norós (vest) și nourós (est) -oásă adj. Plin de nourĭ: ceru era nouros.

nourós V. noros.

NOROS adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.)