NOROIÁLĂ s. f. (Neobișnuit) Noroi mare. O trăsură... lupta în noroiala mahalalei, alunecînd cu greu. DELAVRANCEA, S. 117.

NOROIÁLĂ s. f. (Rar) Noroi mare. – Din noroi + suf. -eală.

NOROIÁLĂ s. v. mâl, mocirlă, nămol, noroi.

noroială s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI.