10 definiții pentru noroci
NOROCÍ, norocesc,
vb. IV.
Tranz. 1. (
Pop. și
fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦
Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...
2. (
Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din
noroc. NOROCÍ, norocesc,
vb. IV.
Tranz. 1. (
Pop. și
fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦
Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...
2. (
Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din
noroc. NOROCÍ, norocesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A face pe cineva fericit, a da sau a aduce cuiva noroc; a ferici. E foarte convins că o întîmplare extraordinară are să vie... să-l norocească deodată. VLAHUȚĂ, O. A. 223. Pe toate le-ai norocit... La toate le-ai dat noroc. BIBICESCU, P. P. 202.
2. (Popular) A ursi, a soroci, a sorti, a meni. Mamonul a norocit-o de s-a făcut crăiasă. RETEGANUL, P. V 20.
norocí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. norocésc,
imperf. 3
sg. noroceá;
conj. prez. 3 să noroceáscă
norocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocésc, imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. noroceáscă NOROCÍ vb. v. da, destina, ferici, hărăzi, hotărî, meni, orândui, predestina, rândui, saluta, sorti, ursi.
A NOROCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A face să aibă noroc. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A supune unor vrăji, prestabilind viitorul; a sorți; a ursi; a hărăzi. /Din noroc norocésc v. tr. (d. norocit). Fac norocos: munca-l norocește pe om.
noroci vb. v. DA. DESTINA. FERICI. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SALUTA. SORTI. URSI. noroci, norocesc
v. t. a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc
Noroci dex online | sinonim
Noroci definitie
Intrare: noroci
noroci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a