normativ definitie

15 definiții pentru normativ

NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S. n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.
NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S. n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.
NORMATÍV1, normative, s. n. Tabel cuprinzînd duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice și folosit pentru stabilirea normelor tehnice în producție.
NORMATÍV2, -Ă, normativi, -e, adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă (1), care are caracterul unei norme. Fără o limbă unitară, fără o activitate normativă în domeniul limbii, munca de creație culturală... ar fi stînjenită. L. ROM. 1953, nr. 2, 5.
normatív1 adj. m., pl. normatívi; f. normatívă, pl. normatíve
normatív2 s. n., pl. normatíve
normatív adj. m., pl. normatívi; f. sg. normatívă, pl. normatíve
normatív s. n., pl. normatíve
NORMATÍV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) canonic. (Principii ~.) 2. s. îndreptar, (înv.) regulativ. (~ tehnic.) 3. s. v. directivă.
NORMATÍV, -Ă adj. Care are putere de normă. ♦ Care hotărăște, stabilește reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativnâi].
NORMATÍV, -Ă I. adj. care are putere de normă. ◊ care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ)
NORMATÍV1 ~e n. Indice al normelor în conformitate cu care se execută diferite operații; instrucțiune privind normele de producție. /<rus. normativ, fr. normatif
NORMATÍV2 ~ă (~i, ~e) Care are putere de normă; considerat drept normă. Dicționar ~. /<rus. normativ, fr. normatif
NORMATIV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) canonic. (Principii ~.) 2. s. îndreptar, (înv.) regulativ. (~ tehnic.) 3. s. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (Ai respectat ~ele primite?)
NORMATÍV, -Ă (< fr., rus.) adj. și s. n. 1. Adj. Care are caracter de normă, care stabilește o normă, care servește ca normă sau la stabilirea normei. 2. S. n. Prescripție, instrucțiune cu caracter (obligatoriu) de normă (ex. ansamblu de tabele de valori, de grafice, nomograme, de formule și de instrucțiuni, elaborate pe bază de date culese și prelucrate, care servesc la aplicarea normării). ◊ Normative de muncă = n. care servesc la determinarea sarcinilor de muncă. N. al mijloacelor circulante = volumul valoric al mijloacelor circulante stabilit a fi (strict) necesar pentru a se putea asigura activitatea neîntreruptă în realizarea unei sarcini de plan, în condiții tehnice și organizatorice date.

normativ dex

Intrare: normativ
normativ adjectiv substantiv neutru