Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru normativ

NORMAT├ŹV, -─é, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care serve╚Öte ca norm─â sau stabile╚Öte o norm─â, care are caracterul unei norme. 2. S. n. ├Ändrumare, dispozi╚Ťie (sau ansamblu de ├«ndrum─âri) cu caracter de norm─â. ÔÇô Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.
NORMAT├ŹV, -─é, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care serve╚Öte ca norm─â sau stabile╚Öte o norm─â, care are caracterul unei norme. 2. S. n. ├Ändrumare, dispozi╚Ťie (sau ansamblu de ├«ndrum─âri) cu caracter de norm─â. ÔÇô Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.
NORMAT├ŹV1, normative, s. n. Tabel cuprinz├«nd duratele medii ├«n care se efectueaz─â anumite opera╚Ťii tehnice ╚Öi folosit pentru stabilirea normelor tehnice ├«n produc╚Ťie.
NORMAT├ŹV2, -─é, normativi, -e, adj. Care serve╚Öte ca norm─â sau stabile╚Öte o norm─â (1), care are caracterul unei norme. F─âr─â o limb─â unitar─â, f─âr─â o activitate normativ─â ├«n domeniul limbii, munca de crea╚Ťie cultural─â... ar fi st├«njenit─â. L. ROM. 1953, nr. 2, 5.
normat├şv1 adj. m., pl. normat├şvi; f. normat├şv─â, pl. normat├şve
normat├şv2 s. n., pl. normat├şve
normat├şv adj. m., pl. normat├şvi; f. sg. normat├şv─â, pl. normat├şve
normat├şv s. n., pl. normat├şve
NORMAT├ŹV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) canonic. (Principii ~.) 2. s. ├«ndreptar, (├«nv.) regulativ. (~ tehnic.) 3. s. v. directiv─â.
NORMAT├ŹV, -─é adj. Care are putere de norm─â. ÔÖŽ Care hot─âr─â╚Öte, stabile╚Öte reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii ├«n care se efectueaz─â anumite opera╚Ťii tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativn├ói].
NORMAT├ŹV, -─é I. adj. care are putere de norm─â. ÔŚŐ care hot─âr─â╚Öte, stabile╚Öte reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescrip╚Ťii cu caracter de norm─â. (< fr. normatif, rus. normativ)
NORMAT├ŹV1 ~e n. Indice al normelor ├«n conformitate cu care se execut─â diferite opera╚Ťii; instruc╚Ťiune privind normele de produc╚Ťie. /<rus. normativ, fr. normatif
NORMAT├ŹV2 ~─â (~i, ~e) Care are putere de norm─â; considerat drept norm─â. Dic╚Ťionar ~. /<rus. normativ, fr. normatif
NORMATIV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) canonic. (Principii ~.) 2. s. ├«ndreptar, (├«nv.) regulativ. (~ tehnic.) 3. s. directiv─â, indica╚Ťie, instruc╚Ťiune, ├«ndrumare, norm─â, recomandare, (├«nv.) regulativ. (Ai respectat ~ele primite?)
NORMAT├ŹV, -─é (< fr., rus.) adj. ╚Öi s. n. 1. Adj. Care are caracter de norm─â, care stabile╚Öte o norm─â, care serve╚Öte ca norm─â sau la stabilirea normei. 2. S. n. Prescrip╚Ťie, instruc╚Ťiune cu caracter (obligatoriu) de norm─â (ex. ansamblu de tabele de valori, de grafice, nomograme, de formule ╚Öi de instruc╚Ťiuni, elaborate pe baz─â de date culese ╚Öi prelucrate, care servesc la aplicarea norm─ârii). ÔŚŐ Normative de munc─â = n. care servesc la determinarea sarcinilor de munc─â. N. al mijloacelor circulante = volumul valoric al mijloacelor circulante stabilit a fi (strict) necesar pentru a se putea asigura activitatea ne├«ntrerupt─â ├«n realizarea unei sarcini de plan, ├«n condi╚Ťii tehnice ╚Öi organizatorice date.

Normativ dex online | sinonim

Normativ definitie

Intrare: normativ
normativ adjectiv substantiv neutru