normalizare definitie

2 intrări

21 definiții pentru normalizare

NORMALIZÁ, normalizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni normal, a (re)aduce sau a reveni în starea normală. 2. Tranz. A supune unei norme, a face să se conformeze unei norme. 3. Tranz. A elabora norme interne. ♦ A standardiza. – Din fr. normaliser.
NORMALIZÁRE, normalizări, s. f. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oțel cu scopul de a obține o structură normală cu granulație fină. – V. normaliza.
NORMALIZÁ, normalizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni normal, a (re)aduce sau a reveni în starea normală. 2. Tranz. A supune unei norme, a face să se conformeze unei norme. 3. Tranz. A elabora norme interne. ♦ A standardiza. – Din fr. normaliser.
NORMALIZÁRE, normalizări, s. f. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oțel cu scopul de a obține o structură normală cu granulație fină. – V. normaliza.
NORMALIZÁ, normalizez, vb. I. Tranz. A readuce în stare normală, a face să devină normal. V. reglementa. Circulația a fost normalizată.
NORMALIZÁRE, normalizări, s. f. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. Normalizarea schimburilor economice.
normalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 normalizeáză
normalizáre s. f., g.-d. art. normalizắrii; pl. normalizắri
normalizá vb., ind. prez. 1 sg. normalizéz, 3 sg. și pl. normalizeáză
normalizáre s. f., g.-d. art. normalizării; pl. normalizări
NORMALIZÁ vb. v. redresa.
NORMALIZÁRE s. v. redresare.
NORMALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni normal. [Cf. fr. normaliser].
NORMALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oțel spre a obține o structură normală cu granulație fină. [< normaliza].
NORMALIZÁ vb. I. tr., refl. a face să devină, a deveni normal. II. tr. 1. a supune unei norme. 2. (ec.) a elabora norme interne. ◊ a standardiza. (< fr. normaliser)
NORMALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) normaliza. 2. tratament termic aplicat pieselor de oțel spre a obține o structură normală, cu granulație fină. (< normaliza)
A NORMALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se normalizeze. 2) pop. v. A NORMA. /<fr. normaliser
A SE NORMALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni normal; a reveni la normal. /<fr. normaliser
NORMALIZA vb. a (se) îndrepta, a (se) redresa, a (se) reface, (înv. și reg. fig.) a (se) scula. (Situația întreprinderii s-a ~.)
NORMALIZARE s. îndreptare, redresare, refacere, (înv. fig.) sculare, sculătoare. (~ situației economice după o criză.)
NORMALIZÁRE (< normaliza) s. f. 1. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. 2. (EC.) Elaborarea și aplicarea în cadrul unei unități economice a unor prescripții tehnice interne (norme interne) cu privire la calitate, la tipuri și la dimensiuni (obligatorii numai în cadrul unității respective). 3. (METAL.) Tratament termic aplicat pieselor de oțel cu scopul de a obține o structură de granulație fină, prin încălzire și răcire lentă în aer.

normalizare dex

Intrare: normaliza
normaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: normalizare
normalizare substantiv feminin