NORMALÍST, -Ă, normaliști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev al unei școli normale. Normal + suf. -ist.

NORMALÍST, -Ă, normaliști, -ste, s. m. și f. Elev al unei școli normale. – Normal + suf. -ist.

NORMALÍST, -Ă, normaliști, -ste, s. m. și f. (Învechit) Elev al unei școli normale. Să aducem în luna dinaintea examenului pe cineva, vreun normalist ori vreun student să-i prepare. C. PETRESCU, A. 288.

normalíst (înv.) s. m., pl. normalíști

normalístă (înv.) s. f., g.-d. art. normalístei; pl. normalíste

normalíst s. m., pl. normalíști

normalístă s. f., pl. normalíste

NORMALÍST s. (înv.) preparandist, (germanism înv.) preparand.

NORMALÍST, -Ă s.m. și f. Elev al unei școli normale; normalian. [Cf. it. normalista]

NORMALÍST, -Ă s. m. f. elev al unei școli normale. (< normal + -ist)

normalist m. elev al unei școale normale.

* normalíst, -ă s. Elev, elevă a uneĭ școale normale.

NORMALIST s. (înv.) preparandist, (germanism înv.) preparand.