NORD-VÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și vest. – Din germ. Nordwest.

NORD-VÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și vest. – Din germ. Nordwest.

NORD-VEST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată între nord și vest.

nord-vést s. n.; abr. N-V

nord-vést s. n., simb. N-V

NORD-OVÉST s. v. nord-vest.

NORD-VÉST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ovest.

NORD-VEST s.n. Punct cardinal secundar, situat la egală distanță de nord și de vest; regiune, ținut etc. din această parte. [Cf. fr. nord-ouest, germ. Nordwest].

NORD-VÉST s. n. punct cardinal secundar, la egală distanță de nord și de vest. (< germ. Nordwest)

nord-ovést s.n. sg. (înv.) nord-vest.

Nord-Vest n. punct între N. și V.

nord-ovest s. v. NORD-VEST.

NORD-VEST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ovest.

PASAJUL DE NORD-VEST, ansamblu de strâmtori și canale în Arh. Arctic Canadian, care permite legătura între Oc. Atlantic și Oc. Pacific, prin intermediul Oc. Arctic. A fost descoperit de R.J. McLure (1850-1854), conducând o expediție de căutare a lui J. Franklin. Primul care a navigat prin P. de NV a fost Roald Amundsen (1903-1906).