norat definitie

4 definiții pentru norat

ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Și în forma înnourat; despre cer, p. ext. despre locuri) Acoperit, umbrit de nori; întunecat. Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. ♦ Fig. Posomorît, trist; întunecat. Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. – Variante: înnourát, -ă, (regional) norát, -ă (HODOȘ, P. P. 68) adj.
NORÁT, -Ă adj. v. înnorat.
norát, norátă, adj. (pop.) înnorat, noros; ploios.
norát, -ă, norați, -te, adj. – Înnorat, noros. – Din nora, cf. înnorat (din nor < lat. nubilum) (MDA).

norat dex