NONCONFORMÍSM s. n. Atitudine de respingere a tradițiilor, a modelelor de activitate și de gândire proprii unui grup social; neconformism. – Din fr. non-conformisme.

NONCONFORMÍSM s. n. Tendința de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; neconformism. – Din fr. non-conformisme.

nonconformísm s. n.

nonconformísm s. n.

NONCONFORMÍSM s. inconformism. (~ul cuiva.)

NONCONFORMÍSM s.n. Abatere conștientă de la regulile în uz, tendința de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu. [< fr. non-conformisme].

NONCONFORMÍSM s. n. abatere conștientă de la regulile în uz, tendința de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; anticonformism. (< fr. non-conformisme)

NONCONFORMÍSM n. Atitudine a celui care nu este conformist. /<fr. non-conformisme