NON- Element de compunere care înseamnă „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-.

NON TRÓPPO loc. adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Nu prea mult. – Loc. it.

NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).

NON-STÓP adj. invar., adv. (Care este) fără întrerupere; continuu. – Din engl., fr. non-stop.

PERSÓNA NON GRÁTA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

NON- Element de compunere care însemnează „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-.

NON TRÓPPO loc. adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Nu prea mult. – Loc. it.

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persóna non gráta] – Loc. lat.

allégro ma non tróppo (it.) (-le-gro) loc. adv.

non tróppo (it.) loc. adv.

!non-éu [eu pron. eu] s. n., art. non-éul

non-stóp adj. invar., adv.

persóna non gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae non grátae [ae pron. e]

non tróppo loc. adv.

persóna non gráta loc. lat.

NON- Element prim de compunere savantă, folosit la formarea unor noțiuni negative care se află în raport de opoziție exclusivă cu noțiunea exprimată de elementul secund; ne-. V. in-. [< lat., fr., it., engl. non].

NON TROPPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Nu prea mult. [< it. non troppo].

NON- pref. „absență totală, negație”. (< fr. non-, cf. lat. non, nu)

NON TRÓPPO loc. adv. (muz.) nu prea mult. (< it. non troppo)

relatio non harmonica (cuv. lat. „legătură nearmonică”) v. falsă relație.

PERSONA (cuv. lat. „mască”, ulterior „rol”) subst. La origine denumea o mască sau un chip fals, făcut din piele sau din argilă și purtat de actori (de aici, termenul „dramatis personae” folosit pentru „personaje” într-o piesă de teatru). În critica literară este uneori întrebuințat cu sensul de persoană care narează într-un text epic sau care vorbește într-un poem.

NON și NONA gr. Nόνν/ος; -α < lat. nonnus „tată” nonna „mamă” 1. Nona. C-tin, 1763 (BCI XI 37; D Buc); – Otescu, muzician; – fost s. Ilfov; – jup. din Brașov, 1690 (Stavr 24); – Șt., neg. din Șchei-Brașov (DZF 31). 2. Nonea (Cept 36). 3. Nonu, M., act. sau o formă < ard. Iuăn (E. Petro- vici, DH V 580).