NOÍȚĂ, noițe, s. f. Pată mică albă care apare uneori pe unghiile degetelor de la mână. [Pr.: no-i-] – Nou + suf. -iță.

NOÍȚĂ, noițe, s. f. Pată mică albă care apare uneori pe unghiile degetelor de la mână. [Pr.: no-i-] – Nou + suf. -iță.

NOÍȚĂ, noițe, s. f. Dungă subțire albă, care apare uneori pe unghiile degetelor de la mînă.

noíță s. f., g.-d. art. noíței; pl. noíțe

noíță s. f., g.-d. art. noíței; pl. noíțe

noíță (noíțe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii). Lat. nŏvῑtia, de unde și venet. novitso, nuis (REW 5970); relația cu nou, întrevăzută deja de Philippide, Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat. nubes, cu suf. -iță (Giuglea, LL, II, 48) e mai puțin convingătoare.

NOÍȚĂ ~e f. Pată mică de culoare albă, care apare uneori pe suprafața unghiilor de la mână. [Sil. no-i-] /nou + suf. ~iță

noíță adj. f. (reg.; în expr.) nouă de noiță = foarte nou, nou-nouț.

noiță f. semn alb pe unghie. [Tras din nou; lit. semn nou].

noíță f., pl. e (d noŭ). Mică pată albă care apare pe unghiĭ și despre care poporu crede că prezice că-țĭ veĭ cumpăra ceva noŭ (haĭne, încălțăminte).