NOÉTIC, -Ă, noetici, -ce, adj. (Fil.) Care se referă la procesul de gândire. [Pr.: no-e-] – Din fr. noétique.

NOÉTIC, -Ă, noetici, -ce, adj. (Fil.) Care se referă la procesul de gândire. [Pr.: no-e-] – Din fr. noétique.

noétic adj. m. (sil. no-e-), pl. noétici; f. sg. noétică, pl. noétice

NOÉTIC1, -Ă adj. Referitor la noetică sau la noemă. [Pron. no-e-. / cf. it. noetico, fr. noétique, germ. noetisch].

NOÉTIC2, -Ă adj. (Liv.) Referitor la Noe și la epoca biblică respectivă. [Pron. no-e-. / cf. it. noetico].

NOÉTIC1, -Ă I. adj. referitor la noetică, la aspectul intelectual al gândirii. II. s. f. studiul gândirii; gnoseologie; epistemologie. (< fr. noétique, gr. noetikos, /II/ germ. Noetik)

NOÉTIC2, -Ă adj. referitor la Noe și la epoca biblică respectivă. (< it. noetico)