NOCTAMBULÍSM s. n. (Med.; rar) Somnambulism. – Din fr. noctambulisme.

NOCTAMBULÍSM s. n. (Med.; rar) Somnambulism. – Din fr. noctambulisme.

!noctambulísm (noc-tam-/noct-am-) s. n.

noctambulísm s. n. (sil. mf. noct-)

NOCTAMBULÍSM s. v. somnambulism.

NOCTAMBULÍSM s.n. Somnambulism. [< fr. noctambulisme].

NOCTAMBULÍSM s. n. somnambulism. (< fr. noctambulisme)

NOCTAMBULÍSM n. Stare patologică a psihicului, care se manifestă prin executarea automată și inconștientă, în timpul somnului, a unor acțiuni complicate, de care bolnavul nu-și amintește la trezire; somnambulism. /<fr. noctambulisme

* noctambulízm n. (d. noctambul). Gustu de a te primbla noaptea. Somnambulizm.

NOCTAMBULISM s. (MED.) somnambulism, (pop.) lunie, (înv.) lunaticie, (grecism înv.) selianism.