Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru nobilitate

NOBILIT├üTE s. f. (├Änv.) 1. Noble╚Ťe (1). 2. Noble╚Ťe (3). ÔÇô Din lat. nobilitas, -atis.
NOBILIT├üTE, nobilit─â╚Ťi, s. f. (├Änv.) 1. Noble╚Ťe (1). 2. Noble╚Ťe (3). ÔÇô Din lat. nobilitas, -atis.
NOBILIT├üTE s. f. (├Änvechit) Noble╚Ťe (1). Cat├«rul ce-╚Öi laud─â nobilitatea. ALEXANDRESCU, M. 291. Vulpea ╚Öi crocodilul au ├«nceput a se prici pentru nobilitate care va fi mai de bun neam. ╚ÜICHINDEAL, F. 69.
nobilit├íte (├«nv.) s. f., g.-d. art. nobilitß║»╚Ťii
nobilit├íte s. f., g.-d. art. nobilit─â╚Ťii; pl. nobilit─â╚Ťi
NOBILIT├üTE s. v. aristocra╚Ťie, nobilime, noble╚Ťe.
NOBILIT├üTE s.f. (Liv.) Clasa nobililor; nobilime. [Cf. it. nobilitate, germ. Nobilit├Ąt].
nobilit├ít, -─â, adj. (├«nv.) 1. ├«mbun─ât─â╚Ťit calitativ, perfec╚Ťionat, ├«nnobilat. 2. care a primit un titlu de nobil; ├«nnobilat.
nobilitate s. v. ARISTOCRAȚIE. NOBILIME. NOBLEȚE.

Nobilitate dex online | sinonim

Nobilitate definitie

Intrare: nobilitat
nobilitat
Intrare: nobilitate
nobilitate substantiv feminin